Într-un mediu economic provocator şi incert, companiile au nevoie de strategii pe care le pot adopta pentru diminuarea riscului de neîncasare şi pentru protejarea propriei afaceri .
În condiţiile crizei multiple care a afectat majoritatea economiilor din întreaga lume în ultimii ani şi care continuă să genereze o volatilitate extrem de ridicată în piaţă, tot mai multe companii au decis să utilizeze asigurarea creanţelor comerciale ca masură de siguranţă, pentru a-şi reduce expunerea generală la riscurile care afectează creanţele comerciale, inclusiv la riscul de insolvenţă.
Colega noastră Luminiţa Morosan, Manager Centru de Competenţă Credite şi Garanţii, vă readuce în atenţie un “Cod de bune practici în managementul riscului de credit comercial”, conţinând o serie de tehnici de cunoaştere şi monitorizare a clientelei care ar trebui aplicate de orice companie, indiferent dacă îşi asigură sau nu riscul de neîncasare a creanţelor comerciale. Pe scurt, iată câteva aspecte punctate în ghid:
Pe lângă asigurarea de credit comercial asigurătorii internaţionali de creanţe ne indică şi alte posibile strategii pe care companiile le pot adopta în vederea diminuării riscului de neîncasare, pentru protejarea propriei afaceri într-un mediu economic provocator şi incert.
Recomandările care urmează ar putea constitui un cod de bune practici şi ar trebui totodată setate cu titlu de proceduri de management al riscului de credit în cadrul oricărei companii.
Cunoaşterea clientului şi a modelului lui de business
Spre exemplu, o situaţie apărută de neachitare a facturilor de către un client este mult diferită faţă de întârzierile ocazionale la plată. De multe ori, neplata unei datorii este rezultatul mai multor luni de provocări financiare, iar astfel de probleme sunt rareori o surpriză totală.
De obicei, mai mulţi indicatori financiari anticipează faptul că un eveniment de neplată este probabil să apară. Însă, pentru a-ţi cunoaşte mai bine expunerea la risc, trebuie investit mai mult timp în procedurile de identificare, de selectare şi înţelegere a modelului de business al fiecărui client în parte, astfel încât să găseşti parteneri compatibili cu propriul profil de risc.
Cunoaşterea riscurilor care pot afecta lanţul de aprovizionare
Cunoaşterea partenerilor de business şi respectiv înţelegerea în profunzime a celor mai importante riscuri şi amenintari cu care aceştia se confruntă sunt deosebit de importante şi din acest punct de vedere.
Chiar dacă există o relaţie de foarte lungă durată între companii, evenimentele din ultima perioadă ne-au arătat că surprize negative pot apărea în orice moment. Nicio companie nu există în totală izolare, iar orice expunere structurală la risc a unui partener trebuie tratată ca fiind şi propria expunere.
Monitorizarea plăţilor făcute de clienţi şi comunicarea permanentă cu aceştia
Comunicarea cu partenerii de business în timp util este absolut necesară. Când există o sistare sau întârziere a plăţilor din partea unui client este obligatorie comunicarea direct cu acesta şi identificarea unei soluţii reciproc avantajoase care este, evident, de preferat, unei situaţii de criză.
Îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale
Întrucât perioada de pandemie a condus la “racirea” relaţiilor interpersonale, de cele mai multe ori fiind utilizată comunicarea digitala şi indirectă, trebuie să ne concentrăm din nou pe comunicarea directă, personală, şi totodată pe creşterea frecvenţei cu care comunicăm cu partenerii de business.
Acordarea unei atenţii sporite practicilor neobişnuite şi semnalelor de fraudă
Şi frauda poate fi unul dintre motivele de întârziere în procesarea unei facturi. În acest sens, există diferite practici care ar putea ridica un semn de întrebare.
De exemplu, trimiterea de către un partener în mod neaşteptat a unui email de redirecţionare a fondurilor către o altă bancă sau a mărfurilor, în ultimul moment, către o altă locaţie trebuie să trezească suspiciuni şi necesită verificare telefonică în prealabil implementării modificării solicitate.
Monitorizarea tensiunilor sociale şi politice pe pieţele externe
Pentru companiile care importă sau exportă către diferite pieţe externe este important să monitorizeze şi din acest punct de vedere atât zonele de aprovizionare, cât şi pe cele de desfacere. Aceasta mai ales în contextul în care pot apărea oportunităţi de relocare, în cadrul unui fenomen mai larg de reglobalizare a economiei mondiale de care se discută în prezent.
Există în acest sens anumiţi indicatori calculaţi de companiile de asigurare, atât din perspectiva strictă a fragilităţii socio-politice în diferite zone ale globului, cât şi într-o viziune mai largă, prin înglobarea acestor aspecte în indicatorii de risc de ţară.
În concluzie, în astfel de perioade caracterizate de o mare incertitudine şi volatilitate, schimbarea în bine a unei companii din perspectiva riscului de neplată poate decurge din decizia de a investi timp şi resurse pentru aplicarea acestor bune practici, dar şi în asigurări de credit comercial, în cazul în care acestea nu există deja printre instrumentele utilizate de management al riscului.
